Andreas a fost crescut de bunicul său, Panagiotis, deoarece nu știa aproape nimic despre mama lui, iar tatăl său, Stelios, a plecat din Atena pentru a-și încerca norocul ca muzician în străinătate, fără succes. Deseori îl cuprindea invidia față de copiii din jur, al căror părinți îi îmbrăcau mereu cu haine noi și le aduceau prăjituri kourabiedes sau ciocolată din cofetăria de la colț. Deși bunicul său muncea din greu, la o brutărie și ca paznic la muzeu, abia le ajungeau banii, iar Andreas purta mereu haine vechi și se mulțumea cu două-trei jucării simple, niciodată cele la modă. Când venea ziua lui, spera mereu să primească un camion mare de pompieri sau măcar o consolă de jocuri.
Cu speranța unei intervenții magice, Andreas i-a scris în avans o scrisoare lui Yannis, magicianul din piața Monastiraki. Însă, în dimineața zilei speciale, sub propria sa pernă a descoperit doar o veche șosetă de-a bunicului, din lână de la Metsovo, cu o singură bomboană de ciocolată ION înăuntru. Simțindu-se dezamăgit și cu sufletul rănit, Andreas a plâns. Bunicul său, încercând să-l mângâie, i-a spus: „Nu fi trist, delfinaki mou. Nu vezi ce noroc ai? Această șosetă nu e obișnuită, e magică. În fiecare dimineață apare o bomboană în ea. Și așa va fi mereu! Magicianul ți-a făcut un cadou, s-a nimerit să aibă șoseta mea la îndemână și a vrăjit-o.”
Andreas și-a șters ochii și a privit șoseta cu uimire nouă. De atunci, în fiecare dimineață găsea într-adevăr o bomboană în șosetă. Le-a povestit plin de mândrie colegilor de la grădinița din cartierul Pangrati despre descoperirea lui magică, făcându-i invidioși pe toți. Anii au trecut, iar într-o zi, Andreas a aflat adevărul, dar nu s-a supărat pe bunicul său pentru mica minciună albă. Din contră, l-a impresionat iubirea și efortul bunicului său de a-i aduce bucurie.
Ajuns adult, Andreas a absolvit Facultatea de Economie la Universitatea din Atena și a obținut o slujbă apreciată, plătită în euro. Nu l-a uitat niciodată pe bunicul său Panagiotis și a continuat să locuiască împreună cu el și familia sa. La ultima zi de naștere, Andreas i-a dăruit bunicului său o șosetă cu un măr verde brodat pe ea. Panagiotis s-a luminat la față, exclamând vesel că acum, în fiecare zi, în șosetă apare un măr magic. Legătura magică dintre Andreas și bunicul său a rămas puternică, plină de dragoste și recunoștință pentru micile daruri speciale oferite unul celuilalt.
