Când fratele meu a făcut 18 ani luna trecută, ne-a dat pe spate cu o veste de zile mari: vrea să se însoare cu prietena lui, Alexandra. Nu vă gândiți că părinții noștri au scos sampania și au început să sirtaki pe masă de bucurie nici vorbă! Pe Alexandra n-au înghițit-o niciodată, și asta pentru că nu tocmai excelează la capitolul politețe și, sinceri să fim, facultatea o știe mai mult din glumă decât din prezență.
De fiecare dată când Alexandra apărea pe la noi, ba mai bănănăia în trening, ba vorbea cu tata de parcă erau colegi de la băut, și cu cartea nu părea să aibă chiar o poveste de iubire. Părinții îi considerau o influență neortodoxă pentru iubitul meu frate, care abia-și găsea motivația să citească și fără cineva să-i sufle vânt de plajă în ureche.
Nici familia Alexandrei nu era mai încântată mama vitregă și sora mai mică au tras linia și gata, la ei acasă nicio nuntă pe bază de sirtaki nu se contura. În doi ani de relație, Alexandra nu a reușit să puncteze cu nimic ca să-i facă pe ai noștri să vadă cu alți ochi iubirea lor pasionată.
Bineînțeles, fratele meu nu s-a înmuiat la insistențele noastre. Nu renunț la Alexandra nici dacă-mi dați toți drahmele din lume! a anunțat el dramatic la cină, în timp ce eu încercam să nu vărs tzatziki-ul pe covor. Eram destul de neutră față de Alexandra, problema era că, dacă se muta cu noi, riscam să mergem pe coji de portocale la fiecare masă în familie. Frate-meu încă locuia acasă, iar Alexandra stătea cu ai ei, deocamdată nu-și permiteau vreun apartament de lux prin Glyfada.
Așa că ideea logică a fost să o invite să locuiască cu noi, desigur, în camera lui, de parcă nu exista nimic mai normal decât să te trezești cu jumate de familie la cafea la bucătărie. Tata a răbufnit: Ce, măi băiete, vrei să trăiești în cameră goală, fără măcar un scaun decent, și să aștepți să pice banii din cer? Ba chiar i-a transmis că, de vrea viață de adult, să-și plătească singur totul.
Nici n-a apucat să termine bine tata, că frate-meu s-a umflat în pene, a strâns un rucsac minuscul și a plecat trântind ușa. Câteva săptămâni s-au plimbat pe la prieteni, au făcut vacanță grecească fără bani, până când, ghici ce, s-au întors amândoi, convinși că Zeus și Afrodita i-au sortit să fie împreună, orice ar zice lumea.
Și mai bombă a urmat: frate-meu a anunțat la micul dejun, cu brânza feta în mână, că își vinde partea lui de apartament! Ba chiar i-a amenințat subtil pe părinți că, dacă nu acceptă relația, poate pune capăt oricărei colaborări familiale adio și noroc! Am început cu adevărat să cred că cineva din familia Alexandrei, cu legături la tribunale, le-a suflat idei în ureche.
Am încercat și eu să bag capul între ei cu gând bun, să fiu mediatorul care aduce pacea peste souvlaki și prăjituri, dar părinții și fratele m-au fugărit rapid: Mai bine vezi-ți tu de treburile tale! Deci, ce să spun, familie grecească veritabilă fiecare cu capul său, țipete, pasiuni și glume, dar și cu speranța că, la sfârșit, o să dansăm cu toții la vreo petrecere, fiecare cu cine vrea, chiar și cu Alexandra.
Sper să ne revenim, cu calm, răbdare și câtă baklava încape, să găsim calea spre armonie. Oricum, în Grecia, dacă nu-i ceartă, parcă nici nu-i iubire!
