Îmi aduc aminte cum, demult, în ultimul an la Universitatea din Atena, Irini a rămas însărcinată. Nu i-a spus de îndată logodnicului, Alexandros, despre vestea neprevăzută, iar acesta a aflat abia când sarcina era deja în luna a cincea.
Γιατί το κράτησες κρυφό τόσο καιρό; Nu știi cât țin la acele principii, că ar fi trebuit să avem copii doar după ce terminăm studiile și suntem pe picioarele noastre, i-a spus Alexandros.
Είναι εντάξει, εγώ πάντα έλεγα πως τα γράμματα δεν είναι για εμένα, ονειρεύομαι μια μεγάλη οικογένεια, a răspuns Irini cu blândețe.
Furia l-a cuprins pe Alexandros, care a trântit o carte spre Irini. Θα τα καταφέρουμε, vom sta în apartamentul bunicii tale în Pireu, ea se va putea muta la sora ei și noi vom avea grijă de copii, a continuat Irini. Și când sosește primul, facem și altul, dar mai întâi să facem nunta cât mai repede.
Ακούς τι λες; Ai pretins tot timpul că ești altfel! Alexandros și-a luat geamantanul și a început să-și strângă lucrurile. Γιατί με αφήνεις; Trebuie să te căsătorești cu mine! Dacă pleci, am să vorbesc în toată universitatea! Δεν πρόκειται να μείνω εδώ μαζί σου. Trăiește singur o lună și după aceea fă ce dorești! Când se va naște copilul, vom face un test, eu voi plăti pensie alimentară, a spus el apăsat.
Au trecut zece ani, iar Alexandros lucra acum într-un birou din Salonic. Șeful departamentului a aflat de curând că are un fiu.
Alexandros, μιλάς ποτέ με το γιο σου; l-a întrebat șeful.
Όχι, στην πραγματικότητα ούτε καν τον γνωρίζω, a răspuns Alexandros, cu un oftat.
Seara, îi povestea chiar studenților săi cum fusese păcălit de o fată din anii tinereții.
Δηλαδή, την άφησες μόνη με το παιδί; Nu am lăsat-o de izbeliște! Am trimis și bani, s-a apărat Alexandros.
Εκείνη λέει πως δεν τους βοήθησες ποτέ! Da, și șeful și-a dat ochii peste cap, spunând: Ai și bătut băiatul, așa zice lumea.
Se înfuria Alexandros când își amintea cum a avertizat-o pe Irini. Acum, judecând după salariul său de funcționar, a ales să plătească oficial pensia alimentară stabilită de stat. Era mult mai mică decât trimisese în trecut. Irini, între timp, era căsătorită deja de un an și, după spusele lui Alexandros, crescuse un copil neastâmpărat, la fel ca ea.
