Privesc pe fereastra apartamentului din Salonic și văd o mamă care se plimbă pe trotuar, ținând de mână fiica ei, discutând cald și zâmbind fără griji. Această scenă îmi aduce instantaneu aminte de zilele copilăriei mele, când mama mă ducea la grădiniță prin Piața Aristotelous și mai apoi ne opream în parc, unde împărțeam o înghețată kaimaki și povesteam. O senzație de dor mă copleșește, iar o lacrimă îmi curge pe obraz gândindu-mă la lipsa ei.
Gândurile mele sunt întrerupte de fratele meu, Giorgos, care mă întreabă când mă voi întoarce la Atena. Nu am știut ce să-i răspund, așa că am zis la întâmplare că s-ar putea să am treabă la un notar. Dintr-odată, Giorgos mă acuză că vreau să iau pentru mine apartamentul mamei noastre, iar mătușa mea, Despina, îi ține partea cu un ton amar. Lucrurile scapă de sub control la parastas, când Giorgos ridică vocea la mine, făcându-mă să mă simt stânjenită și rănită.
După ce toți pleacă, mătușa Despina vine la mine cu ochii plini de furie și spune direct că vor vinde apartamentul, urmând să cumpere două garsoniere: una pentru Giorgos și una pentru fiica ei, Eleni. Mă sfătuiește sec să mă întorc la Atena și să-mi văd de viața mea acolo, unde e mult mai bine.
Mă simt confuză și umilită de atitudinea lor. Mai târziu, ajung la apartamentul mamei sperând să iau câteva amintiri, doar ca să descopăr că fratele meu și soția lui, Maria, au schimbat yala fără știrea mea și refuză să mă lase să intru. Maria mă împinge nepoliticos afară, complet lipsită de orice urmă de empatie. Atunci iau decizia să lupt pentru dreptul meu; nu voi renunța la ceea ce mi se cuvine și voi face tot posibilul să-i scot afară din casă.
În tot acest timp, deși știau că situația este tensionată, am continuat să îi sprijin financiar: trimiteam bani în euro pentru tratamentele medicale ale mamei și chiar am angajat o îngrijitoare, deși stăteau deja cu ea în apartament. Mai mult, am aflat de moartea mamei mele de la o prietenă de pe Facebook, nu de la Giorgos, care probabil nu m-a anunțat intenționat ca să continue să primească ajutorul financiar.
L-am confruntat direct pe Giorgos, spunându-i clar că am de gând să-l dau în judecată pentru apartament, ceea ce i-a băgat frica în oase, deși a încercat să joace teatru că nu-l pasionează. Sunt hotărâtă: voi intenta proces și voi lăsa tribunalul să hotărască cine are dreptate și cui îi revine apartamentul.
