Jurnal, 17 Aprilie
Încă de la început, Eleni era îndrăgostită de Stavros. Îl vedea ca pe alesul inimii, partenerul ideal cu care-și imagina viitorul. Însă, când a venit vorba despre nuntă, tata n-a putut fi de acord cu alegerea ei. Mama, spre deosebire de el, l-a simpatizat pe Stavros încă de la prima lor întâlnire, când acesta a venit cu un buchet mare de crini albi, așa cum îi plac ei. Chiar și așa, tata era plin de îndoieli. Observase că, deși Stavros o invitase pe Eleni la o tavernă din Atena, ea a fost cea care a plătit nota, pentru că Stavros pretinsese că nu avea destui bani pe cardul lui. În plus, băiatul nu avea serviciu, dar spunea continuu că își căuta o slujbă de parcă norocul nu voia să dea peste el.
Totuși, Stavros a cerut-o în căsătorie pe Eleni, iar ea a spus da. Cu ajutorul mamei sale, Eleni a reușit să îl înduplece și pe tata, deși el a fost cât se poate de clar: ea va fi singura care va ține familia pe linia de plutire, pentru că pe Stavros nu se va putea baza. Îi spusese răspicat că nu va contribui financiar la bunăstarea ginerelui său.
Cu toate acestea, Eleni nu a renunțat la visul ei și nunta a avut loc. Tata le-a oferit pentru început jumătate de maşină și s-a angajat să le plătească chiria apartamentului din Pireu. Chiar şi prietenii Elenei îi priveau cu invidie, văzând sprijinul tatălui ei. Primele două luni după nuntă au trecut liniștit, dar apoi au apărut problemele: Stavros nu reușea să găsească niciun serviciu, așa cum se temea tata, și Eleni a devenit singurul sprijin al casei.
Pe neașteptate, soacra Elenei i-a dat de înțeles tatălui că poate i-ar putea găsi un post bun lui Stavros. Eleni a îndrăznit să-i propună asta tatei, care, după multe discuții, a fost de acord și l-a angajat pe Stavros ca ajutor la atelierul de prelucrare a metalelor din Elefsina. Dar nu a durat nici măcar două săptămâni: Stavros a renunțat după doar zece zile, plângându-se Elenei că taică-su nu-l respecta și îl punea la munci umile, când el considera că merită să conducă, că ar trebui să fie manager.
Fata s-a întors din nou spre tata pentru sfaturi, iar acesta a pus la îndoială pregătirea lui Stavros. S-a dovedit că nu terminase nici măcar Politehnica, motivând că profesorii îl prigoneau. Stavros era convins că poate ocupa orice post bun, fără să aibă diplomă sau experiență.
Tata, firesc, s-a înfuriat aflând toate acestea. A încercat iar să-i deschidă ochii Elenei: nimeni nu ajunge în frunte fără să muncească ani în șir pe brânci și fără studii temeinice. Nu putea să îi dea unei persoane necalificate o funcție de conducere și a refuzat, încă o dată, să-l mai ajute pe urmașul acela. Dar Eleni nu voia să-l asculte.
Într-o seară, Stavros s-a deschis față de Eleni și i-a mărturisit crud că nu a iubit-o niciodată. Pentru el, totul a fost doar un compromis era gata oricând să divorțeze și i-a spus verde-n față să fie pregătită să împartă ce-au strâns împreună. Însă planul lui nu a mers nici de data asta; tata gândise cu un pas înainte, înscriind apartamentul pe numele lui și astfel lăsându-l pe Stavros cu mâna goală.
Mi-am dat seama de un lucru astăzi: uneori, dragostea te poate orbi, iar familia vede ce ție îți scapă. Trebuie să asculți din când în când de cei cu mai multă experiență și să nu te arunci cu capul înainte doar din inimă viața, ca și șahul, cere previziune, nu doar pasiune.
