Sunt căsătorită cu un bărbat care a mai fost însurat o dată și are doi copii din acea căsnicie. Soțul meu, Kostas, s-a despărțit de mulți ani deja, dar încă ține legătura cu fosta, Eleni. Discuțiile lor sunt, clar, în proporție de 99% despre copii. Pentru copii, evident, plătește pensie alimentară lunar, ba chiar îi mai scapă câte o bancnotă de euro la evenimente. În linii mari, Kostas este perfect informat despre viața copiilor, a fostei soții și, ca bonus, chiar și despre fosta soacră, Despina că doar știrile de familie circulă mai repede și decât tramvaiul din Atena.
Și, deodată, mă trezesc că aflu așa, ca din senin, că soțul meu vrea să-i sară Elenei în ajutor cu niște bani. Cică fosta are ghinion: s-au adunat datorii cât pentru o mică Grecie. Acum trei ani a luat un împrumut bancar, să-și facă taverna visurilor. Dar, ce să vezi, nici tzatziki-ul nu s-a vândut și s-a ales doar cu o datorie zdravănă la bancă. Împrumutul tot acolo e, iar de plătit, niciun cent în plus. Datoria a prins rădăcini ca un măslin bătrân. Cum i-a trecut prin cap să transfere casa pe numele mamei ei, altfel ajungea și ea, și copiii, la colț de stradă cu valizele după ei.
Kostas a aflat cam târziu treaba asta și a început, cu diplomația specific grecească, să-mi arunce aluzii: vezi, dragă, fosta mea are datorii, copiii mei sunt acolo, nu i-ar prinde rău un sprijin financiar. Că altfel rămân copiii cu datoriile pe cap și poate nici până la pensie nu stingem suma. N-ai vrea și tu să arunci un ochi, poate acceptăm să o ajutăm?
Ieri, a venit cu o idee genială: O să-i dau Elenei jumătate din salariu în fiecare lună, să plătească datoria mai repede Ce spui?
Mi-a jocnit și sprânceana, să fiu sinceră. Nu ești, măi, Kostas, cumva confuz? Cine este ea să-ți revii tu la rolul de salvator? Nu mai e nimic între voi, acum e doar o femeie pe care o cunoști din vedere. Ce-i cu generozitatea asta?
Nici vorbă să renunțe: Da, dar copiii mei sunt acolo! Dacă rămâne datoria, o preiau ei! Nu pot, trebuie să ajut.
I-am zis clar: Uiți că deja plătești pensia alimentară și chiar mai dai bani în plus când trebuie. Copiii tăi nu suferă de foame! Lasă, să rezolve Eleni cu mama ei, cu rudele, cu oricine altcineva. Ce treabă ai tu cu datoriile ei? Nu sunt de acord, nici măcar să nu te gândești!
A tăcut, ofensat ca un grec care nu-și găsește cafeaua de dimineață. Dar sincer, am eu vreo vină?
