A trecut deja un an de când s-a născut primul nostru copil. A fost un moment deosebit pentru toată familia, așa că socrii mei au vrut să ne facă un cadou de neuitat să ne dea apartamentul lor. Vestea aceasta ar fi putut fi o adevărată binecuvântare pentru noi, însă inima mea tânjea după zilele când închiriam un apartament, iar eu îi consider pe socrii mei, într-un fel, responsabili pentru situația în care eram.
După nuntă, eu și soția mea, Eleni, ne-am mutat într-un mic apartament închiriat în Pireu. Amândoi lucram din greu, plăteam chiria lunar, mereu cu gândul că poate într-o zi vom putea închiria o casă mai mare de undeva, poate chiar din cartierele nordice ale Atenei. Dar, pe neașteptate, am aflat că soția mea era însărcinată. Aveam planuri să mai așteptăm câțiva ani, însă viața nu ține cont de planurile noastre.
Când părinții soției mele au aflat că vor deveni bunici, au vrut să ne ajute cum știau ei mai bine. Fiind oameni cu posibilități, au cumpărat o casă la țară, undeva aproape de Salonic, și ne-au lăsat nouă apartamentul lor spațios cu două camere, chiar în centrul Atenei. Le-am fost recunoscători, mai ales că au făcut și niște renovări și ne-au ajutat să schimbăm mobilierul vechi. Totuși, nu am avut niciun cuvânt de spus în privința amenajării. Am acceptat darul, ne-am mutat și am crezut că totul va fi mai simplu de acum înainte, dar nu știam cât de complicată avea să devină viața noastră.
Socrii mei au început să vină foarte des în vizită, aproape săptămânal, și de fiecare dată schimbau locul lucrurilor prin casă. Mă simțeam ca un străin în propria locuință, fără niciun cuvânt de spus. Soacra mea intra prin dulapuri și cămară, ba chiar și când nu eram acasă. Intimitatea mea era mereu pe locul al doilea; până și un pahar așezat pe masă devenea subiect de discuție. Mai rău, făceau ordine la noi acasă și aruncau lucruri pe care le considerau inutile, așa că eram nevoiți să pierdem mult timp căutându-le.
Odată, o situație neplăcută a dus la o ceartă serioasă între mine și socrul meu: acesta aruncase din greșeală acte importante, iar apoi luni de zile nu și-au vorbit cu soția mea. Acum, mă gândesc foarte serios cum să recâștigăm controlul asupra casei noastre poate chiar luându-le cheile.
