Crescută într-un sat din Peloponez, Eleni a fost o fată obișnuită, fără vreun talent remarcabil, iar mama ei nu avea mari așteptări legate de viitorul ei. De multe ori îi spunea: După ce termini școala, vei lucra la brutăria satului sau poate la magazinul din colț. Asta e tot ce putem spera aici, într-un sat ca al nostru.
Cu toate acestea, Eleni și-a urmat propria cale. După ce a terminat a noua clasă, a rămas însărcinată cu un băiat din sat, Christos, care avea un an mai mult decât ea. Familiile lor s-au adunat la o masă lungă de duminică și au decis ca nepotul lor să fie crescut de bunica din partea tatălui. Eleni nu se simțea pregătită să devină mamă, iar mama ei nu avea posibilitatea să o sprijine financiar. După ce a născut, viața ei a luat o turnură neașteptată: a plecat din sat, ajungând la Atena, unde s-a înscris la o școală de arte pentru a-și urma visul de artistă. Avea talentul și motivația, ba chiar și profesorii o încurajau. Se bucura de viața în oraș: dansa la serile studențești, mergea la cinema și la cafenele, bucuroasă că a scăpat de muncile grele de la țară, cu udatul grădinii, căratul găleților cu apă și aprinderea sobei cu lemne.
Eleni a decis să rămână în capitală, unde și câștiga destul de bine din tablourile vândute prin galerii sau la târgurile locale. În ultimul an de facultate, a rămas din nou însărcinată. Deși s-a gândit și la avort, până la urmă a păstrat copilul și l-a născut pe al doilea fiu al ei. Logodnicul, Giorgos, le-a oferit o cameră în apartamentul familiei sale, dar viața cu un copil mic și studiile nu erau deloc ușoare, motiv pentru care Eleni l-a trimis temporar pe copil la mama ei în sat, pe lângă Kalamata. La scurt timp după aceea, mama ei a decedat, iar Eleni nu a avut de ales și și-a adus copilul înapoi la Atena.
Anii au trecut, sănătatea Elenei s-a șubrezit, iar amintirea primului fiu a devenit tot mai prezentă în viața ei. Băiatul crescuse și muncea cu succes într-un oraș din apropiere, la Pireu. Eleni a început să îi ceară sprijin pentru medicamente și mâncare, folosind adesea vorbe pline de tristețe și vina că a fost nevoită să îl lase mic copil. Băiatul, răpus de presiunea sufletească, a chemat-o la el în Pireu ca să îi fie mai ușor să aibă grijă de ea.
Pregătindu-se pentru mutare, tatăl celui de-al doilea fiu, Giorgos, i-a cerut să lase copilul cu el, promițând că îl va crește cu drag și responsabilitate. La început, Eleni a primit vestea cu nepăsare, având îndoieli că Giorgos va fi un tată cu adevărat prezent, dar în cele din urmă a fost de acord și și-a lăsat copilul în grija lui.
